Taj
Mahal este un monument în
orașul Agra, India. A fost construit de împăratul Shah Jahan drept mausoleum
pentru soția sa, Muntaz Mahal. Clădirea a fost construită între 1630 și 1659.
În 1983 Taj Mahal a devenit parte din patrimoniul
mondial UNESCO și rămâne
și până astăzi printre cele mai vizitate și faimoase monumente din lume.
Odinioară
capitală a Imperiului Mogul (sec. XVI - XVIII), Agra se află la o oră
și jumătate de mers cu trenul expres din New Delhi. Turiști din întreaga lume vizitează zona, dar nu pentru ruinele
fortăreței construite de acest imperiu, ci pentru a vedea cu ochii lor Taj
Mahal-ul. El este cel mai faimos monument din India, un templu magnific ce
amintește lumii de bogata civilizație a unei țări care a fost treptat
„înghițită” de industrializare. Taj Mahal-ul este cu adevărat cel mai bine
păstrat monument mormânt din lume. Poetul englez Edwin
Arnold îl descria ca
fiind „nu un monument de arhitectură, ci dragostea unui împărat încrustată în
piatră”. Este amplasat pe malul râului Yamuna, care servea ca mijloc de apărare
a Fortăreței de la Agra, centru al Imperiului Mogul până la mutarea capitalei
la Delhi în 1637.
Taj
Mahal-ul a fost construit de al cincilea împărat mogul, Shah
Jahan, în memoria celei
de-a doua soții Mumtaz Mahal, prințesa persană musulmană. Împărăteasa
a murit după nașterea celui de-al 14-lea copil, alături de soțul său, în timpul
campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat
într-atât pe împărat încât părul i-a albit în numai câteva luni. Înainte de
ultima suflare Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: să-i construiască un
mormânt, să se recăsătorească, sa-și iubească fiii și să-i viziteze mormântul
la aniversare. Șahul a pierdut la decesul soției sale nu numai o consoartă, ci
și un abil și inteligent sfetnic politic. Așa a jurat împăratul că va construi
un edificiu funerar mareț și fără egal în lume.
Construcția
Taj Mahal-ului a demarat în 1631 și a durat 22 de ani. Se spune că 20 de
mii de oameni ar fi fost trimiși să muncească aici. Materialele erau aduse din
întreaga Indie și din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei "flote" ce
numără 1000 de elefanți. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj
Mahal-ul a devenit "simbolul dragostei eterne". Clădirea
"răsare" din peisajul roscat, așezată fiind pe o terasă de marmură
albă care pune în evidență uriașul dom și cele patru minarete. Ansamblul
închide în interior o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene iar
aleea principală, care pornește de la intrarea impozantă, este străjuită de
arbori ornamentali.
Complexul
mai cuprinde în afară de palatul propriu zis și o moschee. Aparent s-ar putea
spune că sunt de fapt două moschei, însă una dintre clădiri este construită
doar pentru simetrie, întregul complex fiind construit simetric. Înăuntrul
domului se află sicriul împărătesei încrustat cu pietre prețioase. Atât de
strălucitoare sunt interioarele incât au fost descrise ca fiind "proiectate
de uriași și finisate de bijutieri". Singurul obiect asimetric din
interiorul domului este sicriul împăratului care a fost construit alături de
cel a reginei, 35 de ani mai târziu. Aceeași marmură este întâlnita și in
camera mortuară, care prezintă sculpturi cu modele florale. Cu toate că este un
mormânt, este adevărat - deosebit, plutește între cer și pământ cu formele lui
simetrice perfecte și cu grădinile din jur reflectându-se în oglinda lacului
împrejmuitor. În fața acestor minuni, turiștii rămân realmente gură cască.
Monument
al dragostei trainice, Taj Mahal-ul are multe locuri ce se ascund ochilor
vizitatorilor grăbiți. Baza rectangulară a clădirii este ea însăși un simbol.
Poarta principală se aseamănă unui văl, pe care femeile Indiei îl poartă în noaptea
nunții. Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund întru totul legendei,
poeziei și romantismului despre care Rabindranath Tagore obișnuia să spună că
este "o lacrimă pe obrazul timpului". Culorile ansamblului se schimbă
de la oră la oră și de la anotimp la anotimp așa incât Taj Mahal-ul și
mormântul pe care îl găzduiește nu sunt niciodată la fel.
Ca o
bijuterie strălucește Taj-ul în lumina lunii, captată de nenumăratele pietre
prețioase încrustate în marmură. La răsărit întreg ansamblul pare roz, iar
seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune că este simbolul stării de
spirit a femeilor. In vremurile de demult, existau aici uși de argint, iar în
interior era amplasat un grilaj de aur masiv și o textura de perle direct pe
lespedea funerară. Acestea au fost furate.
Clădirea
este situată într-un decor natural și comunică cu exteriorul printr-o poartă
înaltă și masivă, care este simbolul clar al intrării în paradis. Aceasta era
fabricată din argint masiv și nituită cu cuie de argint, însa, din cauză că era
foarte grea, s-a scufundat. A fost înlocuită cu una din alama, mult mai ușoară.
Potrivit
legendei, Shah Jahan a intenționat să construiască pentru el însuși un monument
similar, dar că acesta ar fi urmat să fie construit din marmură neagră pe malul
celălalt al râului Yamuna.
Soarta,
însă, i-a fost potrivnică: fiul său, Aurangzeb, s-a autoproclamat rege în anul
1658 și l-a menținut în captivitate în fortul de la Agra timp de nouă ani, sub
formă de arest la domiciliu. Tragedia survine aici: din interiorul fortului,
fostul împarat mogul avea în departare privelistea și, totdată, perspectiva Taj
Mahal-ului.
Deși
iubirea puternică pentru soția călăuzitoare de vieți, nu a încetat nici chiar
în momentul morții soțului iubit, totuși soarta le-a mai pregătit incă ceva
celor doi: Taj Mahal-ul se schimbă din cauza poluării. Acesta își schimbă
culoarea în galben, din cauza poluării, în pofida restricțiilor impuse
activităților industriale și circulației rutiere. Pentru conservarea
monumentului, Curtea Supremă indiană a ordonat în urmă cu zece ani închiderea
sau mutarea turnătoriilor, cărămidăriilor și sticlăriilor din apropierea Taj
Mahal-ului, situat la Agra, în nordul țării. Numai vehiculele electrice sunt
autorizate în apropierea mormântului, iar calitatea aerului este măsurată
regulat.